Laura Stoica

6 februarie 2006,putin inainte de ora pranzului.Sunt in camera mea si fac bagaje de zor.Ma duc iar cu tata in Elvetia …iar departe de casa.Bate cineva cu pumnul in perete.¨Lori,vino repede!E Laura Stoica la televizor!¨Si deja da televizorul tare de se-aude de la mine din dormitor.Las bagajele si ma duc repede spre bucatarie.Mama ne face pachet pentru drum si cu un ochi se uita si la televizor.Laura are un sacou galben pe ea si sta pe o…MOTOCICLETA! A venit cu motocicleta in studio la TVR 2 la Tonomat.E foarte vesela in dimineata asta.Vorbeste despre trecut si despre viitor.Ma uit si absorb totul ca un burete.Vad mai multe piese cu ea lansate de-a lungul timpului si pastrate in arhiva ¨teveului¨. ¨Mama,lasa snitelele alea un pic si hai sa ne uitam amandoua! Ce tanara era!¨Intra tata de-afara:¨Mami,ce faci?Lasa televizorul!Se anunta ninsoare si trebuie sa plecam pe lumina.M-a sunat Andrei si mi-a zis!¨ Eu de pe pat:¨Stai mai tata un pic.E Laura Stoica.Vrem sa o vedem!¨ Tata nu mai zice nimic.Laura se amuza cand isi vede videoclipurile ¨vechi¨. Isi comenteaza tunsorile. Rade foarte mult. E modesta. Imi place foarte mult de ea. Cant odata cu ea. Vorbeste despre ea,despre trupa ei…Imi amintesc ca aveam 10 ani cand a lansat ¨Da Doamne cantec!¨Vroiam cu ardoare sa cant piesa asta dar negativele se gaseau foarte greu.Sau cine avea nu-ti dadea…Nu mai conteaza.Se termina emisiunea.

Martie 2006 , Elvetia.Suntem in masina.Coboram de la Leysin pe munte si ne indreptam spre autostrada.Eu improvizez,ma joc cu sunetele.Nu pot sa tac.Ma mir ca nimeni nu zice niciodata nimic.¨Capitane,am auzit ca a murit Laura Stoica.Mi-a zis nevasta-mea aseara cand am sunat-o.¨ Sar ca arsa:¨Du-te bai de-aici(zic…dar nu cred ce zic).Esti sigur?Tata ai auzit ceva?¨ ¨Nu taticule! E doar un zvon!¨ ¨Tata eu o sun pe mama.Ea sigur stie.¨ Si pun mana pe telefon. ¨Loredana,las-o pe mama in pace la ora asta.Poate doarme deja.Stii ca munceste foarte mult.¨ ¨Bine…¨ zic oftand si bag telefonul inapoi in buzunar. Nu mai improvizez…  A fost cel mai lung drum.16 km din statiunea de unde stam pana jos la baza muntelui spre autostrada.E foarte periculos;plin de curbe.16 km unde ai prapastia permanent ori pe stanga,ori pe dreapta.Nu pot sa dorm.Vreau sa o sun pe mama,dar ma gandesc ca are probleme cu inima.Renunt si oftez.Incertitudinea asta ma omoara.Net nu am,mess de unde…? Logic…

A doua zi ma duc direct la camera la Andrei ¨Spune-mi te rog,cand ti-a zis Roxana ca a murit? Era sigura?¨ ¨A… nu… nu a murit. A fost o greseala.¨ ( Tata ii rugase intre timp pe toti sa nu-mi spuna.)

Oftez si ma intorc in camera.

Peste cateva zile vorbesc cu mama la telefon; intre timp imi fac curaj si o intreb : ¨Mama…¨ ¨Da mamica!¨  Nu pot… Urmeaza  cateva secunde de liniste.¨Mama… a murit Laura Stoica…?¨ Si in gandul meu cu ochii stransi: ¨Zi ca nu…zi ca nu…¨ Liniste… Apoi: ¨Da mamica,a murit…¨ Si mama incepe sa planga. Daca plang si eu e vai de noi. Imi zic continuu: ¨Loredana nu plange,Loredana nu plange,Loredana nu plange…¨ Si nu plang… Silabisesc ceva… schimb subiectul,dar din pacate doar pentru cateva secunde: ¨Mama,te sun mai tarziu…¨ Si ma scuz. Inchid si plang in nestire. Nu stiu nici macar de ce a murit. ¨Cum Dumnezeu???¨ ( imi zic) ¨Ca era bine acu´ o luna!¨

Printre sughituri:¨Tata,a murit Laura Stoica! ¨ ¨ Stiu taticule!¨ ¨Mai tata! Stii,cand am plecat din tara,in dimineata aia am vazut-o la televizor! Dumnezeu a vrut,sa o mai vad si eu macar o data! Mai tata! Dar tu stii de ce-a murit?¨ ¨ Accident de masina!¨ Tata incearca apoi sa ma linisteasca.

Peste cateva zile vorbesc iar cu mama. ¨Mama,trimite-mi si mie intr-un colet niste ziare din tara cu ea. Vorbeste cu Tania ; stii ca ea e abonata la … ; sigur are.¨ ¨Pai vine Radu in cateva zile acolo si-ti trimit prin el¨.¨E-n tara?¨ ¨Da, a venit si pleaca inapoi¨. ¨Bine mama.¨

Ma uit la poze…citesc articole.Am o sacosa de ziare.Citesc tot…mai plang…mai oftez… Le las… Citesc iar… O visez in fiecare noapte. Ii dau de pomana. O plang si imi pare rau pentru ea,pentru logodnicul ei si pentru copilul ei nenascut… Crunt… Oribila moarte…

6 februarie 2010,ora 11.19. Scriu exact la 4 ani distanta fata de ultimul moment in care am vazut-o in viata pe Laura Stoica. Nu plang… M-au rascolit amintirile. Aseara am revazut pe Youtube un moment din acel ¨Tonomat¨ cu ea pe motocicleta zambind iar pe plasma din studio ruland ¨Un actor grabit.¨ Ma uitam si nu-mi venea sa cred.Nici acum nu-mi vine sa cred.Nu cred ca a murit. Laura nu a murit. Laura traieste prin noi, prin copiii care-i canta piesele si care poate nici nu erau nascuti cand ea a imbracat rochia albastra si a primit binecuvantarea lui Dumnezeu la Mamaia  in ´90 cu ¨Da Doamne cantec.¨ Te pretuiesc Laura Stoica.

Va vine a crede ca Laura este singura artista de care-mi amintesc de la Mamaia ´90?

Azi,6 februarie 2010 ora 11.30 nu mai postez nimic.Azi o plang pe Laura.http://www.youtube.com/watch?v=HhNTozm2JAI

P.S. Intamplarea este reala,personajele la fel,numai ca am schimbat numele lor din respect pentru ei. Va multumesc.