“Luceafarul”

LUCEAFARUL Ai aparut ca un Luceafar seara pe cerul plin de vise si sperante Si ai adus în gândul meu chemarea acelei flori de roua si romante Simtind durerea ce-ti cuprinse trupul, tânjind dupa o lacrima mai calda, tu ai ales pentru o clipa gândul, care pastreaza floarea mea întreaga. Te-ai abatut din drumul tau spre soare si-ai revarsat spre mine mângâierea acelei clipe a suferintii,care ma departase si-mi dadea durerea Ai coborât din flacara sperantei, ce încerca sa-ti dea o adiere, si-ai renascut în floarea elegantei, ce-ti lumineaza drumul cu mistere. Ai regasit si visul tau pierdut în infinitul clipelor astrale si ai pasit pe un drum necunoscut alaturi de o înmiresmata floare. Acum,ca un Luceafar stins de soare, te-ai reaprins în lacrima cea pura a albei flori,ce lumineaza-n zare stropita de suava ta faptura. ADRIANA