“Speranta”

SPERANTA S-a spulberat si ultima speranta! Ce pot sa fac? Ce vise sa adun,când gândul meu, traind în siguranta,tânjea legat în lanturi spre alt drum? S-a scurs si lacrima pura si calda! Ce mi-a ramas acum? Însingurarea!? O!Tu suava,dulce primavara, ada-mi în vis o zi sa simt chemarea! N-a mai ramas decat o amintire! Ah!Cât as vrea sa pot simti iubirea! aceasta floare sângerânda-n vise, ce face sa tresara amintirea! Oare de ce acum,traind în clipa acelui gând ce ieri ma încalzea, nu pot sa sper,sa simt ca ea,aripa, va izbuti o inima sa-mi dea? Nu vreau,nu pot,nu simt ca mângâierea, pornita dintr-o calda melodie ma va învalui în adormirea acelei clipe ce-mi va da iubire! ADRIANA